Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei.
Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte.
De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna, dar sunt puse invels..." Intr-adevar, erau pe picior gresit...
Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia.
Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!"
In loc sa strige la el "De ce nu mi-ai spus?", educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.
Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi."
Acum ea nu mai stia ce sa faca... Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele.
Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat: "Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!"
Raspunsul?
"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield..."
Morala: Aceasta povestire este un omagiu la adresa tuturor celor care se sacrifica pentru invatatura celor multi. Educatori, invatatori, profesori, traineri... iubirea fiecaruia din ei si-au pus amprenta asupra a ceea ce suntem noi azi.
luni, 31 mai 2010
duminică, 30 mai 2010
Ai vazut vreodata cum se joaca delfinii?
Nu ma refer la cei tinuti in captivitate, ci la delfinii liberi, din apele oceanelor.
Ei nu isi vaneaza hrana, nici nu fug de un atacator si nici nu vor sa ajunga intr- un anumit loc. Pur si simplu se distreaza. Ei inoata printre valuri, se ascund sub ele si, crede- ma, fac surfing.
Ai vazut vreodata vreo sticla in mare?
Stii ce se intampla cu ea. Valurile o arunca incolo si incoace, o inghit si o scuipa, iar la suprafata fac ce vor cu ea.
Intre acestea avem si noi de ales. Intre delfin si sticla.
Delfinii folosesc valurile.
Ei nu pot decide cat de mari vor fi acestea cand ii vor ajunge sau cand se vor sparge, ci iau fiecare val in parte si hotarasc: sub acesta ne vom scufunda, prin acesta vom inota, iar acesta e bun de surfing.
Ei pot hotari!
Sticla nu!
Valurile o arunca asa cum vor ele.
Se afla la discretia lor si pluteste pana ce e aruncata pe plaja, respinsa de ape ca un lucru lipsit de importanta.
ce sunt oare in oceanul vietii, delfin sau sticla?
Folosesc imprejurarile, sansele in avantajul meu?
Sau sunt o sticla aruncata la intamplare, dependenta de ziua de maine, care decide in locul tau?
......Nu poti decide cat de mari sunt valurile sau cand si unde se vor sparge; ceea ce te face sa fii un invingator sau un ratat este tocmai reactia la imprejurari.......
Ei nu isi vaneaza hrana, nici nu fug de un atacator si nici nu vor sa ajunga intr- un anumit loc. Pur si simplu se distreaza. Ei inoata printre valuri, se ascund sub ele si, crede- ma, fac surfing.
Ai vazut vreodata vreo sticla in mare?
Stii ce se intampla cu ea. Valurile o arunca incolo si incoace, o inghit si o scuipa, iar la suprafata fac ce vor cu ea.
Intre acestea avem si noi de ales. Intre delfin si sticla.
Delfinii folosesc valurile.
Ei nu pot decide cat de mari vor fi acestea cand ii vor ajunge sau cand se vor sparge, ci iau fiecare val in parte si hotarasc: sub acesta ne vom scufunda, prin acesta vom inota, iar acesta e bun de surfing.
Ei pot hotari!
Sticla nu!
Valurile o arunca asa cum vor ele.
Se afla la discretia lor si pluteste pana ce e aruncata pe plaja, respinsa de ape ca un lucru lipsit de importanta.
ce sunt oare in oceanul vietii, delfin sau sticla?
Folosesc imprejurarile, sansele in avantajul meu?
Sau sunt o sticla aruncata la intamplare, dependenta de ziua de maine, care decide in locul tau?
......Nu poti decide cat de mari sunt valurile sau cand si unde se vor sparge; ceea ce te face sa fii un invingator sau un ratat este tocmai reactia la imprejurari.......
vineri, 28 mai 2010
povestea vasului spart
O femeie avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, cobiliţă, cum numesc muntenii instrumentul ăsta de transport, şi le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era întreg. Cel întreg îşi făcea pe deplin datoria: îşi purta până acasă întreaga cantitate de apă... pe când cel crăpat ajungea mereu acasă cu doar jumătate din apa cu care fusese umplut… Se simţea tare incapabil…
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa şi se simţea atât de rău fiindcă nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
După doi ani de frustrări şi autoreproşuri, i-a vorbit într-o zi femeii, lângă izvor: “Mă simt atât de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!”
Bătrâna a zâmbit: “Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea dinspre tine a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa.”
Pe mine m-a încurajat mult povestea asta. Poate că au şi alţii nevoie...
Impresie poetică
cât cer porţi pe drumul prăfuit pe unde-au trecut cirezile
umbrele tale acolo parcă nici nu au fost doar picăturile
condensul iubirii a udat florile de pe margine
şi te întreabă ziua de ce miroşi a parfum iar noaptea
de ce arzi ca o candelă
florile au crescut înalte şi le adună toţi
tu treci pe acolo încă o dată să le stropeşti
inima o storci ca pe-un vas spart
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa şi se simţea atât de rău fiindcă nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
După doi ani de frustrări şi autoreproşuri, i-a vorbit într-o zi femeii, lângă izvor: “Mă simt atât de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!”
Bătrâna a zâmbit: “Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea dinspre tine a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa.”
Pe mine m-a încurajat mult povestea asta. Poate că au şi alţii nevoie...
Impresie poetică
cât cer porţi pe drumul prăfuit pe unde-au trecut cirezile
umbrele tale acolo parcă nici nu au fost doar picăturile
condensul iubirii a udat florile de pe margine
şi te întreabă ziua de ce miroşi a parfum iar noaptea
de ce arzi ca o candelă
florile au crescut înalte şi le adună toţi
tu treci pe acolo încă o dată să le stropeşti
inima o storci ca pe-un vas spart
joi, 27 mai 2010
miercuri, 26 mai 2010
marți, 25 mai 2010
luni, 24 mai 2010
duminică, 23 mai 2010
sâmbătă, 22 mai 2010
psalmul 37,4
De prea multe ori avem de pierdut din cauza k traim la nivelul limitat al naturalului,comunului si explicabilului.....Nu lasam loc lui Dumnezeu sa intervina plenar,abundent,dincolo de ceea ce cerem sau gandim.
vineri, 21 mai 2010
joi, 20 mai 2010
:D
Dumnezeu imi cunostea toate dorintele, Stia si ca voi cadea, El insa ma astepta de cealalta parte a esecului meu si a viselor mele spulberate, ca sa'mi dea proprile Sale vise
miercuri, 19 mai 2010
o zi trista..........
vremea de azi..........ai impresia k a mai trecut o vara......si a mai venit o toamna plina de culori,umbre si frunze ce fosnesc..totusi e doar primavara si atat......privesc afara si mi se infatiseaza o priveliste trista,dar totusi romantik........primavara este foarte frumoasa pentru culoriile sale vii..mugurii incep sa dea la iveala culori pastelate.........dar cand ploua totul e park sters...Park nici parcul in care obijnuiam sa mi petrec zilele insorite numai este la fel..copacii sunt nelinististiti..pasarile nu mai ciripesc..nici copii de odinioara nu mai sunt......
si totusi mi s-a ridikt un semn de intrebare:"ce şi de ce zice ploaia?"
- se grăbeşte să ajungă în pământ
- se joacă cu aerul pe care îl traversează
- că îi e somn
- că îi e foame
- că e veselă
- că lucrurile arată de fiecare dată altfel decât ultima dată când a căzut..... Fiecare picătură răspunde câte unei mari întrebări pe care şi-o pun oamenii ,, dar nimeni nu înţelege glasul ploii...
si totusi mi s-a ridikt un semn de intrebare:"ce şi de ce zice ploaia?"
- se grăbeşte să ajungă în pământ
- se joacă cu aerul pe care îl traversează
- că îi e somn
- că îi e foame
- că e veselă
- că lucrurile arată de fiecare dată altfel decât ultima dată când a căzut..... Fiecare picătură răspunde câte unei mari întrebări pe care şi-o pun oamenii ,, dar nimeni nu înţelege glasul ploii...
luni, 17 mai 2010
copilaria............
Copilaria este o viata misterioasa,frumoasa care poti sa te distrezi dar, copilaria are si niste lucruri care trebuiesc respectate.........ea este o comoara ce nimeni nu o poate lua si este cel mai important moment din viata noastra..........noi trebuie sa ne traim clipele frumoase cat mai putem ca a un moment dat sufletul nostru se va maturiza.........asta stiu ca este copilaria un mister,un moment stralucitor din viata noastra ce trebuie sa-l traim din plin…
privindu-mi colegii imi dau seama k ink suntem niste copii mici mici de tot .............:))logic!nu putem fi copii mari:-)..si desigur...........
unii cu idei trasnite:P:P:P
privindu-mi colegii imi dau seama k ink suntem niste copii mici mici de tot .............:))logic!nu putem fi copii mari:-)..si desigur...........
unii cu idei trasnite:P:P:P
duminică, 16 mai 2010
Deutoronom 31;6
Caci,Domnul Dumnezeul tau va merge el insusi cu tine,nu te va parasi si nu te va lasa!
sâmbătă, 15 mai 2010
vineri, 14 mai 2010
:-D
Uneori o coborare poate duce la un suish,un fel de traire in avans a unei traume care te pregateste pentru un viitor de radicale transformari..........
joi, 13 mai 2010
ieremia 17;7
Binecuvantat sa fie omul,care se increde in Domnul ,si a carui nadejde este Domnul.........
miercuri, 12 mai 2010
marți, 11 mai 2010
luni, 10 mai 2010
primavara ......sh zeitza......
primavara....:D primavara e ca si zeitza....Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor...Primavara , asezata in fata oglinzii , se da cu putina pudra pe fetisoara ei si parca deodata s-au auzit niste susoteli.Stiti cine erau? Copacii , imbracati in haine de sarbatoare , prinsesera viata ,iar acum stateau la taifas.Aceasta si-a aranjat deja rochia de matase si dupa ce a inchis ultimul centimetru de fermoar , florile au inceput sa-si deschida petalele , sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru-cristalin.Ea nu a uitat sa-si contureze putin ochii si iarba a prins deja culoare .Dupa ce si-a pieptanat parul , si-a pus pe cap un voal alb prin care a anuntat izvoarele ,ca pot incepe sa murmure povestile adunate in timpul iernii.
Eu bucurandu-ma de toate aceste minuni ale naturii , m-am intrebat de ce oare nu este intotdeauna primavara ?Atunci natura e plina de viata si intrece pe oricine si orice la frumusete.Oare este trecatoare aceasta frumusete ? Dar de ce ar fi asa? Soarele are cele mai puternice raze vara,tabloul auriu amestecat cu putina cafea este toamna ,iar paradisul alb este doar iarna. Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total......la fel k si EA.........:X
Eu bucurandu-ma de toate aceste minuni ale naturii , m-am intrebat de ce oare nu este intotdeauna primavara ?Atunci natura e plina de viata si intrece pe oricine si orice la frumusete.Oare este trecatoare aceasta frumusete ? Dar de ce ar fi asa? Soarele are cele mai puternice raze vara,tabloul auriu amestecat cu putina cafea este toamna ,iar paradisul alb este doar iarna. Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total......la fel k si EA.........:X
duminică, 9 mai 2010
:P
Azi am invatat un lucru. Un prieten bun niciodata nu te lasa la greu. Un prieten este totul, iti asculta necazurile, iti da sfaturi, te intelege. Un prieten iti ofera intotdeauna un umar pe care sa plangi.
Nu subestima niciodata puterea prieteniei. O prietenie bine legata niciodata nu poate fi destramata. Uneori ne lovim de situatii in care suntem pusi sa alegem intre un prieten si persoana iubita.
Tu ce ai alege? Stiu nici nu trebuie sa imi raspunzi pentru ca multi dintre voi vor raspunde in felul urmator: "Pai bineinteles ca aleg persoana iubita doar ea are grija de mine nu prietenul!" , e aici te inseli amarnic pentru ca acelasi lucru iti poate oferi si un prieten. El e intotdeauna alaturi de tine cu sufletul si cu inima. Eu nu imi doresc niciodata sa fiu pus in situatia asta, deoarece as alege si prietenul si persoana iubita deoarece amandoi te ajuta. De ce? Asta nu ma intrebati, ganditi-va bine si imi veti da raspunsul cand veti sti.
In timp o sa vezi ca un prieten adevarat nu are nevoie de banii tai, nu vrea decat sa primeasca un sfat de la tine, sa ii oferi un umar pe care sa planga cand e trist. Un inger daca ii tai aripile nu mai poate zbura, la fel si prietenul, nu ii lua sprijinul tau ca singur nu o sa se poata descurca.
In cativa ani am invatat ca sunt cateva categorii de prieteni care nu sunt chiar asa cum ne dorim noi dar trebuie sa ii acceptam asa cum sunt. Sunt prieteni care de fata cu tine se comporta ca niste mielusei iar pe la spate te barfeste, prieteni care se folosesc de tine si prietni adevarati care iti ia apararea in orice imprejurime.
Am incercat sa categorizez un pic formele de prietenie, nu stiu cat de bine am facut-o dar fiecare spune ce simte........
Nu subestima niciodata puterea prieteniei. O prietenie bine legata niciodata nu poate fi destramata. Uneori ne lovim de situatii in care suntem pusi sa alegem intre un prieten si persoana iubita.
Tu ce ai alege? Stiu nici nu trebuie sa imi raspunzi pentru ca multi dintre voi vor raspunde in felul urmator: "Pai bineinteles ca aleg persoana iubita doar ea are grija de mine nu prietenul!" , e aici te inseli amarnic pentru ca acelasi lucru iti poate oferi si un prieten. El e intotdeauna alaturi de tine cu sufletul si cu inima. Eu nu imi doresc niciodata sa fiu pus in situatia asta, deoarece as alege si prietenul si persoana iubita deoarece amandoi te ajuta. De ce? Asta nu ma intrebati, ganditi-va bine si imi veti da raspunsul cand veti sti.
In timp o sa vezi ca un prieten adevarat nu are nevoie de banii tai, nu vrea decat sa primeasca un sfat de la tine, sa ii oferi un umar pe care sa planga cand e trist. Un inger daca ii tai aripile nu mai poate zbura, la fel si prietenul, nu ii lua sprijinul tau ca singur nu o sa se poata descurca.
In cativa ani am invatat ca sunt cateva categorii de prieteni care nu sunt chiar asa cum ne dorim noi dar trebuie sa ii acceptam asa cum sunt. Sunt prieteni care de fata cu tine se comporta ca niste mielusei iar pe la spate te barfeste, prieteni care se folosesc de tine si prietni adevarati care iti ia apararea in orice imprejurime.
Am incercat sa categorizez un pic formele de prietenie, nu stiu cat de bine am facut-o dar fiecare spune ce simte........
sâmbătă, 8 mai 2010
..........
Domnul a scris fagaduinta invierii nu doar in carti,ci in fiecare frunza de primavara.........
vineri, 7 mai 2010
privesc.........p fereastra ......si nu numai.......
privesc p fereastra............vantul batea..........suna telefonul.....ma trezesc din gandurile mele..............ma imbrac si dau fugutza la sc..............ajung la sc mai devreme cu cel putin 10 min k de obicei si ma apuc sa repet la fizik:Z=impedantza.................o da!stiu k fizik nu-i ptr mn ,dar de knd am ajuns in clasa am sentimentul k o sa ma scoata la tabla.........apare profa.........snt singurik in banca.....zeitza lipseste......nici nu striga catalogul k incepe sa se uite prin clasa dup un elev sa-l scoata la tabla :|Ma ocheste.........ma priveste o data,de 2 ori se uita in alta parte ,ma mai priveste odata .....apoi imi aud numele:"Rebek ,la tabla!" ies fara niciun stres ......iau o carte si incep sa desenez........dup care incep intrebarile........."Buica,in bank.altcineva la tabla...!"
iar privesc p fereastra...........iar batea vantul..........gandul imi zboara departe...departe de tot......ma gandesc........la ce??greu de spus.......deschid caietul la jumatete si scriu......."Un Cautator este cineva care cauta. Nu e neaparat
cineva care si gaseste. Nici nu e cineva care stie ce
cauta. E pur si simplu cineva care este toata viata
intr-o permanenta cautare.Intr-o zi, Cautatorul a simtit ca trebuie sa mearga in orasul Deity.n timp, invatase ca trebuie sa dea
atentie acestor presimtiri si intuitii care veneau
dinauntrul lui, asa ca a lasat totul si a plecat....Dupa
2 zile de mers pe drumuri prafuite, in sfarsit a ajuns
la Deity. Insa cu putin inainte de a intra in oras,
I-a atras atentia o colina din dreapta cararii : era
acoperita de iarba verde si pe ea se gaseau o multime
de arbori, pasari si flori incantatoare. Era
inconjurata complet de un gardulet scund din lemn iar
o poarta de bronz te invita sa intri.
Dintr-o data a simtit ca uita de orasul pe care il
cauta si ceda tentatiei de a intra si a se odihni
putin in acest loc. Intra si incepu sa se plimbe incet
ocolind pietrele albe, imprastiate printre copaci. Pe
una din ele vazu o inscriptie: "Abedul Tare, a trait 8
ani, 6 luni, 2 saptamani si 3 zile". In acel moment
si-a dat seama ca aceea nu era o simpla piatra, ci o
piatra funerara...Se uita la urmatoarea si citi o
inscriptie asemanatoare : "Llamar Kalib, a trait 5
ani, 8 luni si 3 saptamani".
Cautatorul se simti foarte emotionat. Acel loc
incantator era un cimitir si fiecare piatra o piatra
funerara... Toate aveau o inscriptie: un nume si
timpul exact cat traise fiecare. Dar ce era
interesant, nimeni nu depasise 11 ani.
Incepu sa planga. Paznicul cimitirului care trecea pe
acolo, il intreba daca plange dupa cineva cunoscut.
- Nu - raspunse el. Nu cunosc pe nimeni. Dar e un
lucru teribil ce s-a intamplat cu acest oras. De ce
sunt atatia morti ingropati aici? Si de ce blestem
teribil a lovit acestia oameni incat toti au murit pe
cand erau copii?
Batranul surase si ii raspunse:
- Nu trebuie sa va intristati atat, nu e vorba de nici
un blestem. Numai ca noi avem un obicei stravechi:
cand o persoana implineste 15 ani, parintii ii
daruiesc o carticica - ca cea pe care o am eu aici,
agatata de gat - si traditia e ca, incepand din acel
moment, ori de cate ori traieste momente de fericire
intensa, le scrie acolo: la stanga, ce l-a facut
fericit, iar la dreapta, cat a durat fericirea.
Ai cunoscut pe cineva si te-ai indragostit? Cat timp a
durat aceasta pasiune si placerea de a-l cunoaste? O
saptamana, doua, trei si jumatate?...
Emotia primului sarut cat a durat?... Un minut si
jumatate cat a durat si sarutul? Doua zile? O
saptamana?
Dar nasterea primului copil?...
Casatoria unor prieteni?...
O calatorie pe care ti-ai dorit-o mult?...
Ti-ai intalnit fratele care traieste in alta tara ,
departe?...
Cat te-ai bucurat de aceste lucruri? Ore ? Zile?...
Asa notam in carticica fiecare moment, iar cand cineva
moare, ceilalti deschid carticica si aduna timpul cat
a fost fericit in viata, ca sa il treaca pe mormant.
Pentru noi, acesta este timpul cat am trait cu
adevarat .........."
nu conteaza cat de lunga ne e viatza ,ci cum o traim......
iar privesc p fereastra...........iar batea vantul..........gandul imi zboara departe...departe de tot......ma gandesc........la ce??greu de spus.......deschid caietul la jumatete si scriu......."Un Cautator este cineva care cauta. Nu e neaparat
cineva care si gaseste. Nici nu e cineva care stie ce
cauta. E pur si simplu cineva care este toata viata
intr-o permanenta cautare.Intr-o zi, Cautatorul a simtit ca trebuie sa mearga in orasul Deity.n timp, invatase ca trebuie sa dea
atentie acestor presimtiri si intuitii care veneau
dinauntrul lui, asa ca a lasat totul si a plecat....Dupa
2 zile de mers pe drumuri prafuite, in sfarsit a ajuns
la Deity. Insa cu putin inainte de a intra in oras,
I-a atras atentia o colina din dreapta cararii : era
acoperita de iarba verde si pe ea se gaseau o multime
de arbori, pasari si flori incantatoare. Era
inconjurata complet de un gardulet scund din lemn iar
o poarta de bronz te invita sa intri.
Dintr-o data a simtit ca uita de orasul pe care il
cauta si ceda tentatiei de a intra si a se odihni
putin in acest loc. Intra si incepu sa se plimbe incet
ocolind pietrele albe, imprastiate printre copaci. Pe
una din ele vazu o inscriptie: "Abedul Tare, a trait 8
ani, 6 luni, 2 saptamani si 3 zile". In acel moment
si-a dat seama ca aceea nu era o simpla piatra, ci o
piatra funerara...Se uita la urmatoarea si citi o
inscriptie asemanatoare : "Llamar Kalib, a trait 5
ani, 8 luni si 3 saptamani".
Cautatorul se simti foarte emotionat. Acel loc
incantator era un cimitir si fiecare piatra o piatra
funerara... Toate aveau o inscriptie: un nume si
timpul exact cat traise fiecare. Dar ce era
interesant, nimeni nu depasise 11 ani.
Incepu sa planga. Paznicul cimitirului care trecea pe
acolo, il intreba daca plange dupa cineva cunoscut.
- Nu - raspunse el. Nu cunosc pe nimeni. Dar e un
lucru teribil ce s-a intamplat cu acest oras. De ce
sunt atatia morti ingropati aici? Si de ce blestem
teribil a lovit acestia oameni incat toti au murit pe
cand erau copii?
Batranul surase si ii raspunse:
- Nu trebuie sa va intristati atat, nu e vorba de nici
un blestem. Numai ca noi avem un obicei stravechi:
cand o persoana implineste 15 ani, parintii ii
daruiesc o carticica - ca cea pe care o am eu aici,
agatata de gat - si traditia e ca, incepand din acel
moment, ori de cate ori traieste momente de fericire
intensa, le scrie acolo: la stanga, ce l-a facut
fericit, iar la dreapta, cat a durat fericirea.
Ai cunoscut pe cineva si te-ai indragostit? Cat timp a
durat aceasta pasiune si placerea de a-l cunoaste? O
saptamana, doua, trei si jumatate?...
Emotia primului sarut cat a durat?... Un minut si
jumatate cat a durat si sarutul? Doua zile? O
saptamana?
Dar nasterea primului copil?...
Casatoria unor prieteni?...
O calatorie pe care ti-ai dorit-o mult?...
Ti-ai intalnit fratele care traieste in alta tara ,
departe?...
Cat te-ai bucurat de aceste lucruri? Ore ? Zile?...
Asa notam in carticica fiecare moment, iar cand cineva
moare, ceilalti deschid carticica si aduna timpul cat
a fost fericit in viata, ca sa il treaca pe mormant.
Pentru noi, acesta este timpul cat am trait cu
adevarat .........."
nu conteaza cat de lunga ne e viatza ,ci cum o traim......
joi, 6 mai 2010
o zi de scoala...si pisu meu....
..io si scoala????Scoala-ocupatie zilnik plictisitoare! pai da????dc sa te plictisesti aks knd poti sa te plictisesti la sc!!!!!Sau poate nu!!!!!!!!!!
plictisitoare....neplictisitoare jumatate de zii o petrecem la sc.........e! sa nu exagerez, poate mai putin........
Astazi ziua a trecut destul de .. greu.Cine se trezeste de dimineata…cask toata ziua !!!! Nu shtiu dar m-am simtzit atat de obosita... M-am trezit la ora 7 a diminetzii (mai tarziu cu ora fata de obicei)..ora de info????????"filmul"din fatza cinema-ului...ora de fizik??????:)) cumparaturi.........da...........sa nu uitam teza la eco.............ora de psiho .....cik invatzam;)) ........o manea in spate......alta muzik mai prin fatza....joo a nostra ne knta live:P...........zeitza cik repeta("sh io tbx'!......)(alo! da!)............ zeitza:"la nr1 eseu resursele umane!!!!!!!!!!".."ce da la nr2????"......soneria de intrare............Buburuza:"sursele de inspiratzie in ghiozdan!" Mi s-a pus o piatra pe inima cand am auzit-o. Numai cand stiam ca nu shtiu nimik.. ......-Pe numere? -da! -kte?? -un sigur nr!:)) pauza......:(((e clar! luam9!
Cel mai bun motiv sa mergi la scoala:prietenii....zeitza?????Daca prietenia noastra ar fi o pralina, nu ar avea data de expirare......si totusi.......pui(Simo)????dintre toti cei care au "intrat" in viatza mea ea a fost singura care a vazut tristetzea din ochii mei.....in timp ce ceilaltzi se lasau pacalitzi de zambetul meu.......
e gata cu scoala!destul!akm sa va zic cate ceva despre pisu meu...."Pisu meu este gri si pe burtica are culoarea alb.Este foarte frumushel!Are ochisorii verzi.Numele lui este Thomas .Are abia un anisor si cateva saptamani.El mananca Wiskas zilnic si mancare umeda.Deoarece este hranit foarte bine , el are 4 kg si o blanita pufoasa!
Ziua el se joaca cu orice gaseste , pixuri , creioane , gume , foi si in special telecomanda.Cand vin acasa de la scoala el vine peste tot unde merg eu!!!Noaptea doarme cu burtica in sus!!!Am scris despre pisica mea deoarece ea este o 'persoana' importanta din viata mea....singura mea companie placuta de knd vin acasa de la scoala pan seara !!!LOL!!!!!!......hai zat k nu te tin in casa:))..."
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)