privesc.........p fereastra ......si nu numai.......

privesc p fereastra............vantul batea..........suna telefonul.....ma trezesc din gandurile mele..............ma imbrac si dau fugutza la sc..............ajung la sc mai devreme cu cel putin 10 min k de obicei si ma apuc sa repet la fizik:Z=impedantza.................o da!stiu k fizik nu-i ptr mn ,dar de knd am ajuns in clasa am sentimentul k o sa ma scoata la tabla.........apare profa.........snt singurik in banca.....zeitza lipseste......nici nu striga catalogul k incepe sa se uite prin clasa dup un elev sa-l scoata la tabla :|Ma ocheste.........ma priveste o data,de 2 ori se uita in alta parte ,ma mai priveste odata .....apoi imi aud numele:"Rebek ,la tabla!" ies fara niciun stres ......iau o carte si incep sa desenez........dup care incep intrebarile........."Buica,in bank.altcineva la tabla...!"

iar privesc p fereastra...........iar batea vantul..........gandul imi zboara departe...departe de tot......ma gandesc........la ce??greu de spus.......deschid caietul la jumatete si scriu......."Un Cautator este cineva care cauta. Nu e neaparat
cineva care si gaseste. Nici nu e cineva care stie ce
cauta. E pur si simplu cineva care este toata viata
intr-o permanenta cautare.Intr-o zi, Cautatorul a simtit ca trebuie sa mearga in orasul Deity.n timp, invatase ca trebuie sa dea
atentie acestor presimtiri si intuitii care veneau
dinauntrul lui, asa ca a lasat totul si a plecat....Dupa
2 zile de mers pe drumuri prafuite, in sfarsit a ajuns
la Deity. Insa cu putin inainte de a intra in oras,
I-a atras atentia o colina din dreapta cararii : era
acoperita de iarba verde si pe ea se gaseau o multime
de arbori, pasari si flori incantatoare. Era
inconjurata complet de un gardulet scund din lemn iar
o poarta de bronz te invita sa intri.
Dintr-o data a simtit ca uita de orasul pe care il
cauta si ceda tentatiei de a intra si a se odihni
putin in acest loc. Intra si incepu sa se plimbe incet
ocolind pietrele albe, imprastiate printre copaci. Pe
una din ele vazu o inscriptie: "Abedul Tare, a trait 8
ani, 6 luni, 2 saptamani si 3 zile". In acel moment
si-a dat seama ca aceea nu era o simpla piatra, ci o
piatra funerara...Se uita la urmatoarea si citi o
inscriptie asemanatoare : "Llamar Kalib, a trait 5
ani, 8 luni si 3 saptamani".
Cautatorul se simti foarte emotionat. Acel loc
incantator era un cimitir si fiecare piatra o piatra
funerara... Toate aveau o inscriptie: un nume si
timpul exact cat traise fiecare. Dar ce era
interesant, nimeni nu depasise 11 ani.
Incepu sa planga. Paznicul cimitirului care trecea pe
acolo, il intreba daca plange dupa cineva cunoscut.
- Nu - raspunse el. Nu cunosc pe nimeni. Dar e un
lucru teribil ce s-a intamplat cu acest oras. De ce
sunt atatia morti ingropati aici? Si de ce blestem
teribil a lovit acestia oameni incat toti au murit pe
cand erau copii?
Batranul surase si ii raspunse:
- Nu trebuie sa va intristati atat, nu e vorba de nici
un blestem. Numai ca noi avem un obicei stravechi:
cand o persoana implineste 15 ani, parintii ii
daruiesc o carticica - ca cea pe care o am eu aici,
agatata de gat - si traditia e ca, incepand din acel
moment, ori de cate ori traieste momente de fericire
intensa, le scrie acolo: la stanga, ce l-a facut
fericit, iar la dreapta, cat a durat fericirea.
Ai cunoscut pe cineva si te-ai indragostit? Cat timp a
durat aceasta pasiune si placerea de a-l cunoaste? O
saptamana, doua, trei si jumatate?...
Emotia primului sarut cat a durat?... Un minut si
jumatate cat a durat si sarutul? Doua zile? O
saptamana?
Dar nasterea primului copil?...
Casatoria unor prieteni?...
O calatorie pe care ti-ai dorit-o mult?...
Ti-ai intalnit fratele care traieste in alta tara ,
departe?...
Cat te-ai bucurat de aceste lucruri? Ore ? Zile?...
Asa notam in carticica fiecare moment, iar cand cineva
moare, ceilalti deschid carticica si aduna timpul cat
a fost fericit in viata, ca sa il treaca pe mormant.
Pentru noi, acesta este timpul cat am trait cu
adevarat .........."

nu conteaza cat de lunga ne e viatza ,ci cum o traim......