;)

o duminik frumi de iunie.....impreuna cu cateva persoane foarte dragi mie plecam la bunici:D

inima imi bate cu putere la gandul k o sa-i revad:-X
.........pasesc cu emotii in curtea lor........unchiul bucuros ma saluta,apoi apare bunicul....ma imbratiseaza cu dragoste dupa care ne arata gradina...
dupa ce ne arata gradina ne duce la deal........
Cum am urcat dealul din spatele casei, dintr-o data mi sa parut ca am intrat intr-o alta lume. Totul mi se parea mai frumos. Regele soare si-a impus stapanirea pa marele albastru, cerul. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.Cerul era senin si de un albastru pur.
totul era mirific:-X
din varful dealului se zareste orasul cu toata poluarea lui:-j.......
ne intoarcem in curte unde bunik abea se trezise..deasemenea ne face si ea o primire calduroasa si ne pune la treaba;))

totul a fost asaa dragutz:D

desigur,ne-am expediat repede dupa acolo ptr k "alesul"cireselor nu este asa "fain"............

de fiecare data o sa ma duc cu drag la bunici pentru natura fermecatoare care mi-a furat sufletul si pentru caldura cu care sunt primita:-X........

Sperantza in ciuda aparentzelor.....

Tinteste spre cer si vei urni pamantul spre el.
Tinteste spre pamant si nu vei ajunge nicaieri.

amintire........

azi am dat peste un citat dragutz despre amintire:D"Aminirile sunt produse fragile, dar puternice, referitoare la ceea ce ne amintim din trecut, ceea ce credem despre prezent şi ceea ce ne imaginăm despre viitor..........."

arte.....

A iubi este o artã, dupã cum si a trãi este o artã. Dacã vrem sã aflãm cum sã iubim, sã obtinem mãiestria în aceastã artã, va trebui sã procedãm asa cum se procedeazã când vrem sã învãtãm orice altã artã: muzicã, picturã, arta medicinei sau a ingineriei. Vom avea nevoie de anumite abilitãti cum ar fi urmãtoarele:
-Disciplinã
-Concentrarea
-Rãbdarea
-Sensibilitatea

Cele mai frumoase lucruri sunt cele care ti se intampla atunci cand te astepti mai putin,sau cele care sunt asemeni "luminitei de la capatul tunelului" in clipe din viata ta cand nu te mai suporti pe tine insuti si ce sa mai zic de a crede in...povesti...dar care pot lua viata daca pur si simplu crezi in ele...
Ma gandeam sa aleg un moment special,sa ma gandesc la ceva fenomenal sa insir in aceste randuri...insa...mi-am adus aminte de o vorba..."esentele tari se pastreaza in sticlute mici"...si uite ca ma aflu intr-o zi banala de vacantza............o miercure ciudata:|
ciudata?nici io nu mai stiu dc....
am primit vestea minunata k am intrat la profilul dorit......dar am un sentiment atat de ciudat.....Waw iar am dat-o in sentimentalisme:|

un vis ..........

..dupa un moment, razele soarelui se strecoara in camera, trezindu-ma. M-am ridicat din pat si am iesit in gradina. Dintr-o data mi s-a parut ca am intrat intr-o alta lume. Totul mi se parea mult mai frumos, florile parca erau iesite din cutie, iar roua cea rece era asternuta peste iarba cea verde si pufoasa. Stoluri de pasari zburau deasupra mea impreuna cu fluturi de diverse culori, care dansau in aer. Rausorul de langa casa, era fantastic, foarte limpede ,se auzea clipocitul apei curgand in vale. Cerul era senin de un albastru pur, iar racoarea diminetii se facea simtita. Dintr-o data, ma trezesc stand pe pat si intristata imi spun: "CE PACAT CA A FOST DOAR UN SIMPLU VIS,SI NU REALITATE"...

si ma gandeam.......

Vara-Fiica cea mai stralucitoare cu gene firave de mărar,ochi de mărgăritar şi cercei de cireşe,a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori şi fluturi multicolori.Cu multă măiestrie ea pluteşte între cer şi pământ într-un joc copilăresc ,în tăcerea blajină a nopţii ,spre nemurire…Aşa o vedeam eu în anii copilăriei mele,când priveam prin geamurile albăstrii ale căsuţei bunicilor,ca pe un joc.Atâtea dimineţi!Atâtea dimineţi copilăreşti!Şi într-o clipă toţi anii din urmă se acoperi de lanul de aur al florilor.Acum,începe adevărata viaţă a acestui copil,noi drumuri i se deschid,noi oportunităţi i se ivesc.Dar tot aceaşi privire blajină şi angelică parcă îţi spune că”Vreau să fiu copil din nou!”.Oare acest adolescent poate să redevină copil?Îmi aduc aminte de o fetiţă mică,gingaşă,cu părul drept,lung ce i se prelingea pe umerii acoperiţi cu bretelele unei rochiţe vaporoase.Alerga fericită toată ziua prin grădina bunicilor ei,dornică de a cunoaşte sub răsfăţul naturii!La amurg,privea cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca nişte spinări de amurg…Era ultimul tablou pe care l-a văzut când încă era un copil.A venit ziua aceea când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veşnicei copilării. Acel copil care devinea adolescent sunt eu,şi acum iată-mă cu gandul iar la vechea casă a bunicilor..........

:D

VINE PLOAIA!!!!!!!!!
rebecutza rebeca: abea mai ne racorim putin
....: daa... eu nu mai pot imi vine sa ies cu lapt. afara dar nu pot sa iau si difuzoarele cu mine
rebecutza rebeca: io m am prajit de tot
....: ulei, sa nu uiti sa pui ulei, altfel te lipesti
rebecutza rebeca: :))
rebecutza rebeca: deja m-am lipit de scaunul asta
....: ooo
....: lemnul nu lipeste
rebecutza rebeca: nu e lemn
rebecutza rebeca: e de fier si cu piele
....: mi-am dat seama dupa ce am scris
rebecutza rebeca: de crocodil
....: saracul crocodil
....: e invatat la racoare
rebecutza rebeca: amaratul
rebecutza rebeca: da
rebecutza rebeca: la apa
....: da
....: ia o cana cu apa si toarna pe el sa nu moara
rebecutza rebeca: neseriosi oamenii astia care nu s-au gandit la pielea lui
rebecutza rebeca: mai bn torn p mn k sa nu mor eu
....: pai tu rezisti... daca am rezistat eu pana acum
rebecutza rebeca: adik ce insinuezi ???? k io sunt mai rezistenta
....: nu, ca eu rezist mai putin la caldura
rebecutza rebeca: daaaa
rebecutza rebeca: pai si io ce ziceam
rebecutza rebeca: k io sunt mai rezistenta
rebecutza rebeca: dar nu sunt
....: nu?
rebecutza rebeca: nu
....: foarte tare aplicatia de pe facebook
rebecutza rebeca: care aplicatie?????????
....: cea cu intrebarile
rebecutza rebeca: aaaaaa
rebecutza rebeca: da
rebecutza rebeca: e faina
....: dar unele chiar nu isi au rostul
rebecutza rebeca: da
rebecutza rebeca: sunt stupide

:-?

fluturashul

Un băieţel a găsit coconul unui fluture. L-a luat cu el şi zilnic îl privea, poate, poate va surprinde momentul în care fluturaşul va ieşi la lumina zilei.

Şi iată că ziua mult aşteptată şi-a făcut apariţia. A stat băiatul nostru ore în şir pentru a privi cum fluturele încerca să iasă printr-o gaură extrem de mică.

După o vreme însă, fluturele nu a mai progresat deloc. Se pare că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a ieşi, dar nu a fost de ajuns. Băiatului i s-a făcut milă şi s-a decis să îi vină în ajutor. A luat o foarfecă şi a tăiat partea care a mai rămas din cocon. Astfel fluturele a reuşit să iasă cu uşurinţă.

Dar corpul lui era umflat, iar aripile îi erau mici şi scorojite. Băiatul a continuat să privească nou născutul fluturaş aşteptând ca în orice moment să îşi ia zborul. Din păcate acest lucru nu s-a mai întâmplat. Fluturele a fost nevoit să îşi petreacă restul zilelor târându-se de ici colo, cu un corp umflat şi aripi scorojite. Niciodată nu a fost în stare să zboare.

Băiatul, în bunătatea şi mila lui, nu a înţeles că acel chin de a trece prin găurică mică a coconului îi era vital fluturelui. Era modalitatea prin care fluidul din corp era forţat să ajungă în aripi pentru ca acestea să fie pregătite pentru zbor imediat ce va reuşi să se elibereze din cocon.

Asemeni fluturelui, şi noi trebuie de multe ori să ne zbatem în viaţă pentru a ne câştiga libertatea şi a ne putea lua zborul. Oricât de greu pare a fi uneori, nu te lăsa copleşit(ă), focalizeză-te pe ceva pozitiv, găseşte-ţi un motiv pentru care să te lupţi în continuare şi să nu te dai bătut(ă).

o zi faina de vara:x

io sh cu piticul roz si cu pis




























pozik de grup:P

Poveste din Rai

Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soareluri.

Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.

- Scuzati-ma, unde ne aflam?
- In Rai, a raspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apa?
- Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi.
- Singur? Prietenul meu nu poate intra?
- Regret, nu permitem intrarea animalelor...

Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea dintr-o carte.

- Putem primii putina apa?
- Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul.

Cei doi au trecut portarul.Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit.

- Multumim, dar unde ne aflam?
- In Rai, le-a raspuns portarul.
- Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai...
- Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!
- Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi sa ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!

Secretul succesului

A fost odată un băiat care îşi dorea să găsească secretul succesului. Într-o zi l-a căutat pe un înţelept care locuia sus în munţi. S-a dus în coliba lui şi l-a întrebat:

“Înţeleptule, poţi să-mi spui care este secretul reuşitei în viaţă?”

Înţeleptul a tăcut pentru o vreme. Apoi l-a condus pe tânărul nostru la un râu din apropiere. Au înaintat prin apă până când capul tânărului a fost în totalitate acoperit de apă. Băiatul se lupta să îşi ţină capul deasupra apei. Spre surprinderea lui, bătrânul nu încerca să îl ajute. Dimpotrivă, îi ţinea capul sub apa. După câteva momente, bătrânul l-a scos din apa şi au plecat înapoi spre colibă. Odată ajunşi acolo, înţeleptul l-a întrebat ce îşi dorea cel mai mult în timp ce se afla sub apă.

Tânărul i-a răspuns răstit: “Bineînţeles că imi doream să respir, bătrân nebun!”

Înţeleptul i-a replicat îndată: “Fiule, dacă îţi doreşti succesul pe atâta cât îţi doreai să respiri, atunci ai aflat care este adevăratul secret al succesului.”

Morala

Succesul este o chestiune de alegere. Dacă ai suficiente motive, nu este nimic să nu poţi face.

Odată ce ai găsit motivul pentru a face ceva, vei găsi cu siguranţă şi modul de a face. O dorinţă oarecare nu va face minuni. Dorinţa arzătoare, transformată în obsesie, generează energia care te face să atingi orice scop îţi vei propune.

Tuns transcedental

Se spune ca un crestin a fost odata la un frizer pentru un “tuns si ras”. Cum se intampla de obicei, cei doi au inceput un dialog si au discutat despre o multime de lucruri. In general, cei doi au fost cam de aceiasi parere, dar cand au ajuns la subiectul credintei, frizerul s-a grabit sa spuna categoric: “Eu nu cred ca Dumnezeu exista!”

“De ce spui asta?”, l-a intrebat omul nostru.

“Pentru ca este suficient sa iesi in strada ca sa vezi lucrul acesta. Daca Dumnezeu exista cum se face ca sunt asa de multi oameni nenorociti si bolnavi? Ce parinte atotputernic ar ingadui asa ceva? Care tata si-ar lasa fiii de izbeliste? Daca ar exista Dumnezeu n-ar trebui sa fie in lume nici durere si nici suferinta. Nu-mi pot imagina cum ar putea un Dumnezeu bun sa ingaduie toate aceste lucruri.”

Clientul s-a gandit putin si s-a hotarat sa nu spuna nimic, ca sa nu starneasca o cearta. A tacut pana la sfarsit, a platit si a iesit afara din frizerie. Ca din “intamplare” insa, primul om cu care s-a intalnit a fost un cersetor betiv cu o claie de par ravasita si cu barba neingrijita. Era murdar si avea o privire pierduta. Ca strafulgerat de un gand, crestinul a intrat inapoi in frizerie si a spus: “Daca ai dreptate si Dumnezeu chiar nu exista, atunci nici frizerii nu exista!”

“Ce vrei sa spui?" i-a raspuns mirat frizerul. “Eu sunt unul dintre ei si stau in fata dumneatale. Nu te-am tuns eu?”

“Nu”, a continuat cu un zambet crestinul, “frizerii nu exista, ca daca ar exista, n-ar mai exista oameni netunsi si nerasi ca cersetorul acesta de pe strada”.

“Ah! Asta era problema?! Frizerii EXISTA! Netunsi sunt numai aceia care nu vin la mine ca sa-i tund si sa-i rad cum se cuvine.”

“Exact!” continua crestinul. “Tot asa este insa si cu Dumnezeu! EL EXISTA, dar lumea arata asa cum arata pentru ca oameni nu vin la El ca sa fie ajutati si ca sa-i faca El asa cum ar trebui sa fie. De aceea este asa de multa rautate si suferinta in lume”.

Ce este viata?

Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.

O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”

Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”

Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”

O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”

Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”

Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”

Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”

Apoi veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”

Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”

Cine este?

In chimie, a transformat apa in vin.

In biologie, S-a nascut fara a fi conceput natural.

In fizica, a sfidat legea gravitatiei cand S-a ridicat la cer.

In economie a contracarat legea cresterii costurilor relative (diminishing return) cand a hranit 5000 de oameni cu 2 pesti si 5 paini.

In medicina, a vindecat bolnavii si orbii fara a le administra nici un fel de medicament.

In istorie, El e inceputul si sfarsitul (Alfa si Omega).

In guvernare, a spus ca poate fi numit Consilierul minunat, Printul Pacii.

In religie, a spus ca nimeni nu ajunge la Tatal decat prin El;

N-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan.

N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator.

N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator.

N-a avut armata, si totusi se temeau de EL.

N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea.

N-a comis nici o crima, si totusi L-au rastignit.

A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.


Deci, cine e El? EL e ISUS! Cel mai mare OM din istorie.

Ca mersul pe bicicletă...

Cum eram la 3-4 ani si cum sunt acum? sunt mai desteapta, mai curajoasa, mai increzatoare in propriile forte, mai matura si mai trecuta prin viata? Desi ultima caracteristica ar trebui sa le includa si pe primele, nu este intotdeauna asa. Deseori lucrurile merg exact pe dos. Ar trebui sa fi evoluat, dar sa fie oare chiar asa?

Sa ne intoarcem putin in copilarie. Ce invata sa faca majoritatea copiilor inainte de 6 ani? Raspuns: sa mearga pe bicicleta. Sa alegem un copil care nu a mai vazut niciodata o bicicleta si nu stie ce presupune mersul pe bicicleta. Prima intrebare a sa va fi: Ce e aia? Majoritatea copiilor vor sa invete sa mearga pe bicicleta pentru ca au vazut-o, au studiat-o si au observat ca se poate. Le-ar surade ideea, ar fi dispusi sa invete.
In ziua de azi suntem bombardati de reclame, de carti in care ne sunt expusi pasii spre succesul personal sau in afaceri, metode de a atinge acest succes, panouri publicitare, conferinte de presa etc. Suntem indemnati cum sa facem pentru a ajunge intr-un anumit punct. Asimilam informatia bucurosi, fara a ne pune intrebarea cheie: Incotro ne indreptam? Ce este succesul pentru mine? De ce vreau sa urmez acesti pasi? Raspunsul cel mai intalnit va fi: pentru bani. Ne sunt pictate frumos atat de multe cai. Dar cine se intreaba unde duc acestea? Si e usor de anticipat urmatoarea intrebare: Si cu banii ce doresti sa faci? Pai, vreau o vila, doua, cu piscina, cateva masini, excursii, o casa de vacanta etc. Si cam aici ne oprim. Este drumul sigur? Este punctul de sosire cel pe care l-am cautat? Adevarul este ca habar nu avem. Un copil si-ar pune aceste intrebari inainte de a se arunca in necunoscut. eu ce as face?
:-?
Dupa ce copilul nostru a aflat ce este o bicicleta si a vazut cum se poate merge cu ea, cauta incredere totala in acest obiect. Trebuie sa se asigure ca bicicleta nu prezinta niciun pericol si ca o poate manevra. De aceea, la inceput, cineva il va sprijini, ii va tine saua pana ce copilul va avea suficienta incredere incat sa continue singur. asa a fost si la mine,,,,,,la 3 anishori am invatzat sa merg p bicicleta:D...aveam mult prea mult curaj ink de la prima incercare nu m-am mai uitat in spate dak ma mai tine taticul sau nu si pur msi simplu am plecat.nici makar nu a apukat tata sa puna mana p bicicleta sa ma mai ajute..........

akm as spune:“da eram un copil, ce stiam io?!”.......da eram un copil....unul care avea curaj si nu renuntza .......
akm????sunt Mare.si ma tem......mi-e frik de esec....ma intreb ce s-a intamplat p drum.......cum de am invatzat sa renuntz si nu sa perseverez........

:D special ptr ziua copilashilor:d