:x

:-x

........

Exista 5 lucruri in viata care NU POT FI RECUPERATE:
- o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.

Cele 7 minuni ale lumii

Unui grup de studenţi i s-a cerut să recompună lista celor şapte minuni ale lumii, adaptată timpurilor pe care le trăim. Au existat multe diferenţe, dar iată lucrările care au obţinut calificative maxime:
1. Piramidele din Egipt
2. Taj Mahal
3. Marele Canion
4. Canalul Panama
5. Empire State Building
6. Basilica San Pietro din Roma
7. Marele zid chinezesc
În timp ce se citeau lucrările, profesorul a observat că o studentă încă mai scria.
Profesorul a întrebat studenta dacă are dificultăţi şi ea a răspuns:
«E atât de greu să decizi, sunt atâtea minuni pe lume!»
Profesorul a întrebat dacă o poate ajuta.
Studenta a ezitat puţin şi apoi a răspuns:
«Cred că cele şapte minuni ale lumii sunt:
1. a vedea
2. a auzi
3. a mângâia
4. a savura
5. a simţi
6. a râde
7. a iubi»
Colegii au rămas tăcuţi. Aceste lucruri sunt aşa de simple încât nu ne dăm seama cât sunt de minunate!

Lucrurile preţioase nu pot fi cumpărate sau construite de om.

un saaaaarpe

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.

O profesoara a cerut clasei sale de elevi sa isi intrebe fiecare parintii care este cea mai relevanta poveste a familiei sale si care are o morala la sfarsit, iar apoi urmand ca a doua zi fiecare dintre ei sa spuna povestea in clasa. A doua zi, in ora respectiva, Cristian a dat urmatorul exemplu:

- Tatal meu este fermier si crestem gaini. Intr-o zi am mers la piata cu o gramada de oua asezate intr-un cos de nuiele impletite, cos asezat pe scaunul din fata al camionului. La un moment dat camionul a lovit o groapa iar cosul a cazut de pe scaun si toate ouale
s-au spart. Morala povestirii este sa nu iti pui niciodata toate ouale intr-un singur cos.
- Foarte bine ! - spuse profesoara.
Urmatoarea a fost Maria care incepuse sa povestesca:
- Si noi suntem fermieri. Aveam 20 de oua care trebuiau sa fie clocite dar numai 10 puisori au iesit. Morala este sa nu iti numeri gainile inainte de a fi clocite ouale
- Foarte bine ! - replica din nou profesoara, multumita de ce auzise pana aici.
Urmatorul a fost Nelutu care a inceput si el povestea sa:
- Tatal meu mi-a povestit despre matusa Ana... Matusa Ana era inginer de aviatie in razboi iar avionul ei a fost lovit. A trebuit sa aterizeze fortat pe teritoriul inamic si tot ce avea la ea era o sticla de palinca,o pusca si o sabie.
- Continua, spune profesoara intrigata.
- Matusa Ana a baut toata palinca pentru a se pregati...apoi a aterizat in mijlocul a 100 de
soldati inamici. Ea a omorat 70 dintre ei cu mitraliera pana s-au terminat gloantele. Apoi a mai omorat 20 cu sabia pana lama s-a tocit. Pe ultimii 10 i-a omorat cu mainile goale.
- Dumnezeule mare, spune profesoara ingrozita, si care ti-a zis tatal tau ca este
morala?
- Stai departe de matusa Ana cand e beata!

Cere si ti se va da

Am cerut putere

Si Dumnezeu mi-a oferit dificultati pentru a ma face puternic

Am cerut intelepciune

Si Dumnezeu mi-a oferit probleme de rezolvat

Am cerut prosperitate

Si Dumnezeu mi-a oferit brate si minte sa muncesc

Am cerut curaj

Si Dumnezeu mi-a oferit primejdii de depasit

Am cerut rabdare

Dumnezeu m-a pus in situatii unde eram fortat sa astept

Am cerut dragoste

Si Dumnezeu mi-a oferit oameni tulburati pe care sa-i ajut

Am cerut favoruri

Si Dumnezeu mi-a oferit oportunitati

Nu am primit nimic din ceea ce am cerut

Am primit tot ceea ce-mi era necesar!

RUGACIUNILE MELE AU FOST ASCULTATE !!!

cv nice.............

;)

o duminik frumi de iunie.....impreuna cu cateva persoane foarte dragi mie plecam la bunici:D

inima imi bate cu putere la gandul k o sa-i revad:-X
.........pasesc cu emotii in curtea lor........unchiul bucuros ma saluta,apoi apare bunicul....ma imbratiseaza cu dragoste dupa care ne arata gradina...
dupa ce ne arata gradina ne duce la deal........
Cum am urcat dealul din spatele casei, dintr-o data mi sa parut ca am intrat intr-o alta lume. Totul mi se parea mai frumos. Regele soare si-a impus stapanirea pa marele albastru, cerul. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.Cerul era senin si de un albastru pur.
totul era mirific:-X
din varful dealului se zareste orasul cu toata poluarea lui:-j.......
ne intoarcem in curte unde bunik abea se trezise..deasemenea ne face si ea o primire calduroasa si ne pune la treaba;))

totul a fost asaa dragutz:D

desigur,ne-am expediat repede dupa acolo ptr k "alesul"cireselor nu este asa "fain"............

de fiecare data o sa ma duc cu drag la bunici pentru natura fermecatoare care mi-a furat sufletul si pentru caldura cu care sunt primita:-X........

Sperantza in ciuda aparentzelor.....

Tinteste spre cer si vei urni pamantul spre el.
Tinteste spre pamant si nu vei ajunge nicaieri.

amintire........

azi am dat peste un citat dragutz despre amintire:D"Aminirile sunt produse fragile, dar puternice, referitoare la ceea ce ne amintim din trecut, ceea ce credem despre prezent şi ceea ce ne imaginăm despre viitor..........."

arte.....

A iubi este o artã, dupã cum si a trãi este o artã. Dacã vrem sã aflãm cum sã iubim, sã obtinem mãiestria în aceastã artã, va trebui sã procedãm asa cum se procedeazã când vrem sã învãtãm orice altã artã: muzicã, picturã, arta medicinei sau a ingineriei. Vom avea nevoie de anumite abilitãti cum ar fi urmãtoarele:
-Disciplinã
-Concentrarea
-Rãbdarea
-Sensibilitatea

Cele mai frumoase lucruri sunt cele care ti se intampla atunci cand te astepti mai putin,sau cele care sunt asemeni "luminitei de la capatul tunelului" in clipe din viata ta cand nu te mai suporti pe tine insuti si ce sa mai zic de a crede in...povesti...dar care pot lua viata daca pur si simplu crezi in ele...
Ma gandeam sa aleg un moment special,sa ma gandesc la ceva fenomenal sa insir in aceste randuri...insa...mi-am adus aminte de o vorba..."esentele tari se pastreaza in sticlute mici"...si uite ca ma aflu intr-o zi banala de vacantza............o miercure ciudata:|
ciudata?nici io nu mai stiu dc....
am primit vestea minunata k am intrat la profilul dorit......dar am un sentiment atat de ciudat.....Waw iar am dat-o in sentimentalisme:|

un vis ..........

..dupa un moment, razele soarelui se strecoara in camera, trezindu-ma. M-am ridicat din pat si am iesit in gradina. Dintr-o data mi s-a parut ca am intrat intr-o alta lume. Totul mi se parea mult mai frumos, florile parca erau iesite din cutie, iar roua cea rece era asternuta peste iarba cea verde si pufoasa. Stoluri de pasari zburau deasupra mea impreuna cu fluturi de diverse culori, care dansau in aer. Rausorul de langa casa, era fantastic, foarte limpede ,se auzea clipocitul apei curgand in vale. Cerul era senin de un albastru pur, iar racoarea diminetii se facea simtita. Dintr-o data, ma trezesc stand pe pat si intristata imi spun: "CE PACAT CA A FOST DOAR UN SIMPLU VIS,SI NU REALITATE"...

si ma gandeam.......

Vara-Fiica cea mai stralucitoare cu gene firave de mărar,ochi de mărgăritar şi cercei de cireşe,a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori şi fluturi multicolori.Cu multă măiestrie ea pluteşte între cer şi pământ într-un joc copilăresc ,în tăcerea blajină a nopţii ,spre nemurire…Aşa o vedeam eu în anii copilăriei mele,când priveam prin geamurile albăstrii ale căsuţei bunicilor,ca pe un joc.Atâtea dimineţi!Atâtea dimineţi copilăreşti!Şi într-o clipă toţi anii din urmă se acoperi de lanul de aur al florilor.Acum,începe adevărata viaţă a acestui copil,noi drumuri i se deschid,noi oportunităţi i se ivesc.Dar tot aceaşi privire blajină şi angelică parcă îţi spune că”Vreau să fiu copil din nou!”.Oare acest adolescent poate să redevină copil?Îmi aduc aminte de o fetiţă mică,gingaşă,cu părul drept,lung ce i se prelingea pe umerii acoperiţi cu bretelele unei rochiţe vaporoase.Alerga fericită toată ziua prin grădina bunicilor ei,dornică de a cunoaşte sub răsfăţul naturii!La amurg,privea cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca nişte spinări de amurg…Era ultimul tablou pe care l-a văzut când încă era un copil.A venit ziua aceea când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veşnicei copilării. Acel copil care devinea adolescent sunt eu,şi acum iată-mă cu gandul iar la vechea casă a bunicilor..........

:D

VINE PLOAIA!!!!!!!!!
rebecutza rebeca: abea mai ne racorim putin
....: daa... eu nu mai pot imi vine sa ies cu lapt. afara dar nu pot sa iau si difuzoarele cu mine
rebecutza rebeca: io m am prajit de tot
....: ulei, sa nu uiti sa pui ulei, altfel te lipesti
rebecutza rebeca: :))
rebecutza rebeca: deja m-am lipit de scaunul asta
....: ooo
....: lemnul nu lipeste
rebecutza rebeca: nu e lemn
rebecutza rebeca: e de fier si cu piele
....: mi-am dat seama dupa ce am scris
rebecutza rebeca: de crocodil
....: saracul crocodil
....: e invatat la racoare
rebecutza rebeca: amaratul
rebecutza rebeca: da
rebecutza rebeca: la apa
....: da
....: ia o cana cu apa si toarna pe el sa nu moara
rebecutza rebeca: neseriosi oamenii astia care nu s-au gandit la pielea lui
rebecutza rebeca: mai bn torn p mn k sa nu mor eu
....: pai tu rezisti... daca am rezistat eu pana acum
rebecutza rebeca: adik ce insinuezi ???? k io sunt mai rezistenta
....: nu, ca eu rezist mai putin la caldura
rebecutza rebeca: daaaa
rebecutza rebeca: pai si io ce ziceam
rebecutza rebeca: k io sunt mai rezistenta
rebecutza rebeca: dar nu sunt
....: nu?
rebecutza rebeca: nu
....: foarte tare aplicatia de pe facebook
rebecutza rebeca: care aplicatie?????????
....: cea cu intrebarile
rebecutza rebeca: aaaaaa
rebecutza rebeca: da
rebecutza rebeca: e faina
....: dar unele chiar nu isi au rostul
rebecutza rebeca: da
rebecutza rebeca: sunt stupide

:-?

fluturashul

Un băieţel a găsit coconul unui fluture. L-a luat cu el şi zilnic îl privea, poate, poate va surprinde momentul în care fluturaşul va ieşi la lumina zilei.

Şi iată că ziua mult aşteptată şi-a făcut apariţia. A stat băiatul nostru ore în şir pentru a privi cum fluturele încerca să iasă printr-o gaură extrem de mică.

După o vreme însă, fluturele nu a mai progresat deloc. Se pare că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a ieşi, dar nu a fost de ajuns. Băiatului i s-a făcut milă şi s-a decis să îi vină în ajutor. A luat o foarfecă şi a tăiat partea care a mai rămas din cocon. Astfel fluturele a reuşit să iasă cu uşurinţă.

Dar corpul lui era umflat, iar aripile îi erau mici şi scorojite. Băiatul a continuat să privească nou născutul fluturaş aşteptând ca în orice moment să îşi ia zborul. Din păcate acest lucru nu s-a mai întâmplat. Fluturele a fost nevoit să îşi petreacă restul zilelor târându-se de ici colo, cu un corp umflat şi aripi scorojite. Niciodată nu a fost în stare să zboare.

Băiatul, în bunătatea şi mila lui, nu a înţeles că acel chin de a trece prin găurică mică a coconului îi era vital fluturelui. Era modalitatea prin care fluidul din corp era forţat să ajungă în aripi pentru ca acestea să fie pregătite pentru zbor imediat ce va reuşi să se elibereze din cocon.

Asemeni fluturelui, şi noi trebuie de multe ori să ne zbatem în viaţă pentru a ne câştiga libertatea şi a ne putea lua zborul. Oricât de greu pare a fi uneori, nu te lăsa copleşit(ă), focalizeză-te pe ceva pozitiv, găseşte-ţi un motiv pentru care să te lupţi în continuare şi să nu te dai bătut(ă).

o zi faina de vara:x

io sh cu piticul roz si cu pis




























pozik de grup:P

Poveste din Rai

Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soareluri.

Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.

- Scuzati-ma, unde ne aflam?
- In Rai, a raspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apa?
- Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi.
- Singur? Prietenul meu nu poate intra?
- Regret, nu permitem intrarea animalelor...

Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea dintr-o carte.

- Putem primii putina apa?
- Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul.

Cei doi au trecut portarul.Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit.

- Multumim, dar unde ne aflam?
- In Rai, le-a raspuns portarul.
- Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai...
- Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!
- Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi sa ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!

Secretul succesului

A fost odată un băiat care îşi dorea să găsească secretul succesului. Într-o zi l-a căutat pe un înţelept care locuia sus în munţi. S-a dus în coliba lui şi l-a întrebat:

“Înţeleptule, poţi să-mi spui care este secretul reuşitei în viaţă?”

Înţeleptul a tăcut pentru o vreme. Apoi l-a condus pe tânărul nostru la un râu din apropiere. Au înaintat prin apă până când capul tânărului a fost în totalitate acoperit de apă. Băiatul se lupta să îşi ţină capul deasupra apei. Spre surprinderea lui, bătrânul nu încerca să îl ajute. Dimpotrivă, îi ţinea capul sub apa. După câteva momente, bătrânul l-a scos din apa şi au plecat înapoi spre colibă. Odată ajunşi acolo, înţeleptul l-a întrebat ce îşi dorea cel mai mult în timp ce se afla sub apă.

Tânărul i-a răspuns răstit: “Bineînţeles că imi doream să respir, bătrân nebun!”

Înţeleptul i-a replicat îndată: “Fiule, dacă îţi doreşti succesul pe atâta cât îţi doreai să respiri, atunci ai aflat care este adevăratul secret al succesului.”

Morala

Succesul este o chestiune de alegere. Dacă ai suficiente motive, nu este nimic să nu poţi face.

Odată ce ai găsit motivul pentru a face ceva, vei găsi cu siguranţă şi modul de a face. O dorinţă oarecare nu va face minuni. Dorinţa arzătoare, transformată în obsesie, generează energia care te face să atingi orice scop îţi vei propune.

Tuns transcedental

Se spune ca un crestin a fost odata la un frizer pentru un “tuns si ras”. Cum se intampla de obicei, cei doi au inceput un dialog si au discutat despre o multime de lucruri. In general, cei doi au fost cam de aceiasi parere, dar cand au ajuns la subiectul credintei, frizerul s-a grabit sa spuna categoric: “Eu nu cred ca Dumnezeu exista!”

“De ce spui asta?”, l-a intrebat omul nostru.

“Pentru ca este suficient sa iesi in strada ca sa vezi lucrul acesta. Daca Dumnezeu exista cum se face ca sunt asa de multi oameni nenorociti si bolnavi? Ce parinte atotputernic ar ingadui asa ceva? Care tata si-ar lasa fiii de izbeliste? Daca ar exista Dumnezeu n-ar trebui sa fie in lume nici durere si nici suferinta. Nu-mi pot imagina cum ar putea un Dumnezeu bun sa ingaduie toate aceste lucruri.”

Clientul s-a gandit putin si s-a hotarat sa nu spuna nimic, ca sa nu starneasca o cearta. A tacut pana la sfarsit, a platit si a iesit afara din frizerie. Ca din “intamplare” insa, primul om cu care s-a intalnit a fost un cersetor betiv cu o claie de par ravasita si cu barba neingrijita. Era murdar si avea o privire pierduta. Ca strafulgerat de un gand, crestinul a intrat inapoi in frizerie si a spus: “Daca ai dreptate si Dumnezeu chiar nu exista, atunci nici frizerii nu exista!”

“Ce vrei sa spui?" i-a raspuns mirat frizerul. “Eu sunt unul dintre ei si stau in fata dumneatale. Nu te-am tuns eu?”

“Nu”, a continuat cu un zambet crestinul, “frizerii nu exista, ca daca ar exista, n-ar mai exista oameni netunsi si nerasi ca cersetorul acesta de pe strada”.

“Ah! Asta era problema?! Frizerii EXISTA! Netunsi sunt numai aceia care nu vin la mine ca sa-i tund si sa-i rad cum se cuvine.”

“Exact!” continua crestinul. “Tot asa este insa si cu Dumnezeu! EL EXISTA, dar lumea arata asa cum arata pentru ca oameni nu vin la El ca sa fie ajutati si ca sa-i faca El asa cum ar trebui sa fie. De aceea este asa de multa rautate si suferinta in lume”.

Ce este viata?

Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.

O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”

Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”

Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”

O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”

Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”

Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”

Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”

Apoi veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”

Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”

Cine este?

In chimie, a transformat apa in vin.

In biologie, S-a nascut fara a fi conceput natural.

In fizica, a sfidat legea gravitatiei cand S-a ridicat la cer.

In economie a contracarat legea cresterii costurilor relative (diminishing return) cand a hranit 5000 de oameni cu 2 pesti si 5 paini.

In medicina, a vindecat bolnavii si orbii fara a le administra nici un fel de medicament.

In istorie, El e inceputul si sfarsitul (Alfa si Omega).

In guvernare, a spus ca poate fi numit Consilierul minunat, Printul Pacii.

In religie, a spus ca nimeni nu ajunge la Tatal decat prin El;

N-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan.

N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator.

N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator.

N-a avut armata, si totusi se temeau de EL.

N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea.

N-a comis nici o crima, si totusi L-au rastignit.

A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.


Deci, cine e El? EL e ISUS! Cel mai mare OM din istorie.

Ca mersul pe bicicletă...

Cum eram la 3-4 ani si cum sunt acum? sunt mai desteapta, mai curajoasa, mai increzatoare in propriile forte, mai matura si mai trecuta prin viata? Desi ultima caracteristica ar trebui sa le includa si pe primele, nu este intotdeauna asa. Deseori lucrurile merg exact pe dos. Ar trebui sa fi evoluat, dar sa fie oare chiar asa?

Sa ne intoarcem putin in copilarie. Ce invata sa faca majoritatea copiilor inainte de 6 ani? Raspuns: sa mearga pe bicicleta. Sa alegem un copil care nu a mai vazut niciodata o bicicleta si nu stie ce presupune mersul pe bicicleta. Prima intrebare a sa va fi: Ce e aia? Majoritatea copiilor vor sa invete sa mearga pe bicicleta pentru ca au vazut-o, au studiat-o si au observat ca se poate. Le-ar surade ideea, ar fi dispusi sa invete.
In ziua de azi suntem bombardati de reclame, de carti in care ne sunt expusi pasii spre succesul personal sau in afaceri, metode de a atinge acest succes, panouri publicitare, conferinte de presa etc. Suntem indemnati cum sa facem pentru a ajunge intr-un anumit punct. Asimilam informatia bucurosi, fara a ne pune intrebarea cheie: Incotro ne indreptam? Ce este succesul pentru mine? De ce vreau sa urmez acesti pasi? Raspunsul cel mai intalnit va fi: pentru bani. Ne sunt pictate frumos atat de multe cai. Dar cine se intreaba unde duc acestea? Si e usor de anticipat urmatoarea intrebare: Si cu banii ce doresti sa faci? Pai, vreau o vila, doua, cu piscina, cateva masini, excursii, o casa de vacanta etc. Si cam aici ne oprim. Este drumul sigur? Este punctul de sosire cel pe care l-am cautat? Adevarul este ca habar nu avem. Un copil si-ar pune aceste intrebari inainte de a se arunca in necunoscut. eu ce as face?
:-?
Dupa ce copilul nostru a aflat ce este o bicicleta si a vazut cum se poate merge cu ea, cauta incredere totala in acest obiect. Trebuie sa se asigure ca bicicleta nu prezinta niciun pericol si ca o poate manevra. De aceea, la inceput, cineva il va sprijini, ii va tine saua pana ce copilul va avea suficienta incredere incat sa continue singur. asa a fost si la mine,,,,,,la 3 anishori am invatzat sa merg p bicicleta:D...aveam mult prea mult curaj ink de la prima incercare nu m-am mai uitat in spate dak ma mai tine taticul sau nu si pur msi simplu am plecat.nici makar nu a apukat tata sa puna mana p bicicleta sa ma mai ajute..........

akm as spune:“da eram un copil, ce stiam io?!”.......da eram un copil....unul care avea curaj si nu renuntza .......
akm????sunt Mare.si ma tem......mi-e frik de esec....ma intreb ce s-a intamplat p drum.......cum de am invatzat sa renuntz si nu sa perseverez........

:D special ptr ziua copilashilor:d

dragostea este rabdare........

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei.

Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte.

De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna, dar sunt puse invels..." Intr-adevar, erau pe picior gresit...

Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia.

Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!"

In loc sa strige la el "De ce nu mi-ai spus?", educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.

Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi."

Acum ea nu mai stia ce sa faca... Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele.

Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat: "Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!"

Raspunsul?

"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield..."



Morala: Aceasta povestire este un omagiu la adresa tuturor celor care se sacrifica pentru invatatura celor multi. Educatori, invatatori, profesori, traineri... iubirea fiecaruia din ei si-au pus amprenta asupra a ceea ce suntem noi azi.

Ai vazut vreodata cum se joaca delfinii?

Nu ma refer la cei tinuti in captivitate, ci la delfinii liberi, din apele oceanelor.

Ei nu isi vaneaza hrana, nici nu fug de un atacator si nici nu vor sa ajunga intr- un anumit loc. Pur si simplu se distreaza. Ei inoata printre valuri, se ascund sub ele si, crede- ma, fac surfing.

Ai vazut vreodata vreo sticla in mare?
Stii ce se intampla cu ea. Valurile o arunca incolo si incoace, o inghit si o scuipa, iar la suprafata fac ce vor cu ea.

Intre acestea avem si noi de ales. Intre delfin si sticla.

Delfinii folosesc valurile.
Ei nu pot decide cat de mari vor fi acestea cand ii vor ajunge sau cand se vor sparge, ci iau fiecare val in parte si hotarasc: sub acesta ne vom scufunda, prin acesta vom inota, iar acesta e bun de surfing.
Ei pot hotari!

Sticla nu!
Valurile o arunca asa cum vor ele.
Se afla la discretia lor si pluteste pana ce e aruncata pe plaja, respinsa de ape ca un lucru lipsit de importanta.

ce sunt oare in oceanul vietii, delfin sau sticla?
Folosesc imprejurarile, sansele in avantajul meu?
Sau sunt o sticla aruncata la intamplare, dependenta de ziua de maine, care decide in locul tau?

......Nu poti decide cat de mari sunt valurile sau cand si unde se vor sparge; ceea ce te face sa fii un invingator sau un ratat este tocmai reactia la imprejurari.......

povestea vasului spart

O femeie avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, cobiliţă, cum numesc muntenii instrumentul ăsta de transport, şi le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era întreg. Cel întreg îşi făcea pe deplin datoria: îşi purta până acasă întreaga cantitate de apă... pe când cel crăpat ajungea mereu acasă cu doar jumătate din apa cu care fusese umplut… Se simţea tare incapabil…

Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa şi se simţea atât de rău fiindcă nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!

După doi ani de frustrări şi autoreproşuri, i-a vorbit într-o zi femeii, lângă izvor: “Mă simt atât de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!”

Bătrâna a zâmbit: “Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea dinspre tine a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa.”

Pe mine m-a încurajat mult povestea asta. Poate că au şi alţii nevoie...



Impresie poetică

cât cer porţi pe drumul prăfuit pe unde-au trecut cirezile
umbrele tale acolo parcă nici nu au fost doar picăturile
condensul iubirii a udat florile de pe margine
şi te întreabă ziua de ce miroşi a parfum iar noaptea
de ce arzi ca o candelă

florile au crescut înalte şi le adună toţi
tu treci pe acolo încă o dată să le stropeşti
inima o storci ca pe-un vas spart

nr de tel utile..............

isaia 55,12

psalmul 92,5

psalmul 37,4

De prea multe ori avem de pierdut din cauza k traim la nivelul limitat al naturalului,comunului si explicabilului.....Nu lasam loc lui Dumnezeu sa intervina plenar,abundent,dincolo de ceea ce cerem sau gandim.

;;)

:D

Dumnezeu imi cunostea toate dorintele, Stia si ca voi cadea, El insa ma astepta de cealalta parte a esecului meu si a viselor mele spulberate, ca sa'mi dea proprile Sale vise

o zi trista..........

vremea de azi..........ai impresia k a mai trecut o vara......si a mai venit o toamna plina de culori,umbre si frunze ce fosnesc..totusi e doar primavara si atat......privesc afara si mi se infatiseaza o priveliste trista,dar totusi romantik........primavara este foarte frumoasa pentru culoriile sale vii..mugurii incep sa dea la iveala culori pastelate.........dar cand ploua totul e park sters...Park nici parcul in care obijnuiam sa mi petrec zilele insorite numai este la fel..copacii sunt nelinististiti..pasarile nu mai ciripesc..nici copii de odinioara nu mai sunt......


























si totusi mi s-a ridikt un semn de intrebare:"ce şi de ce zice ploaia?"
- se grăbeşte să ajungă în pământ
- se joacă cu aerul pe care îl traversează
- că îi e somn
- că îi e foame
- că e veselă
- că lucrurile arată de fiecare dată altfel decât ultima dată când a căzut..... Fiecare picătură răspunde câte unei mari întrebări pe care şi-o pun oamenii ,, dar nimeni nu înţelege glasul ploii...

copilaria............

Copilaria este o viata misterioasa,frumoasa care poti sa te distrezi dar, copilaria are si niste lucruri care trebuiesc respectate.........ea este o comoara ce nimeni nu o poate lua si este cel mai important moment din viata noastra..........noi trebuie sa ne traim clipele frumoase cat mai putem ca a un moment dat sufletul nostru se va maturiza.........asta stiu ca este copilaria un mister,un moment stralucitor din viata noastra ce trebuie sa-l traim din plin…
privindu-mi colegii imi dau seama k ink suntem niste copii mici mici de tot .............:))logic!nu putem fi copii mari:-)..si desigur...........
unii cu idei trasnite:P:P:P

Deutoronom 31;6

Caci,Domnul Dumnezeul tau va merge el insusi cu tine,nu te va parasi si nu te va lasa!

ceva nou...........

Distanta nu conteaza;doar primul pas este dificil!

:-D

Uneori o coborare poate duce la un suish,un fel de traire in avans a unei traume care te pregateste pentru un viitor de radicale transformari..........

ieremia 17;7

Binecuvantat sa fie omul,care se increde in Domnul ,si a carui nadejde este Domnul.........

Isaia 43;1

Nu te teme de nimic,caci eu te izbavesc!

Zaharia 2;10

Caci iata eu vin ,si voi locui in mijlocul tau,zice Domnul!

primavara ......sh zeitza......

primavara....:D primavara e ca si zeitza....Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor...Primavara , asezata in fata oglinzii , se da cu putina pudra pe fetisoara ei si parca deodata s-au auzit niste susoteli.Stiti cine erau? Copacii , imbracati in haine de sarbatoare , prinsesera viata ,iar acum stateau la taifas.Aceasta si-a aranjat deja rochia de matase si dupa ce a inchis ultimul centimetru de fermoar , florile au inceput sa-si deschida petalele , sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru-cristalin.Ea nu a uitat sa-si contureze putin ochii si iarba a prins deja culoare .Dupa ce si-a pieptanat parul , si-a pus pe cap un voal alb prin care a anuntat izvoarele ,ca pot incepe sa murmure povestile adunate in timpul iernii.

Eu bucurandu-ma de toate aceste minuni ale naturii , m-am intrebat de ce oare nu este intotdeauna primavara ?Atunci natura e plina de viata si intrece pe oricine si orice la frumusete.Oare este trecatoare aceasta frumusete ? Dar de ce ar fi asa? Soarele are cele mai puternice raze vara,tabloul auriu amestecat cu putina cafea este toamna ,iar paradisul alb este doar iarna. Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total......la fel k si EA.........:X

:P

Azi am invatat un lucru. Un prieten bun niciodata nu te lasa la greu. Un prieten este totul, iti asculta necazurile, iti da sfaturi, te intelege. Un prieten iti ofera intotdeauna un umar pe care sa plangi.
Nu subestima niciodata puterea prieteniei. O prietenie bine legata niciodata nu poate fi destramata. Uneori ne lovim de situatii in care suntem pusi sa alegem intre un prieten si persoana iubita.
Tu ce ai alege? Stiu nici nu trebuie sa imi raspunzi pentru ca multi dintre voi vor raspunde in felul urmator: "Pai bineinteles ca aleg persoana iubita doar ea are grija de mine nu prietenul!" , e aici te inseli amarnic pentru ca acelasi lucru iti poate oferi si un prieten. El e intotdeauna alaturi de tine cu sufletul si cu inima. Eu nu imi doresc niciodata sa fiu pus in situatia asta, deoarece as alege si prietenul si persoana iubita deoarece amandoi te ajuta. De ce? Asta nu ma intrebati, ganditi-va bine si imi veti da raspunsul cand veti sti.
In timp o sa vezi ca un prieten adevarat nu are nevoie de banii tai, nu vrea decat sa primeasca un sfat de la tine, sa ii oferi un umar pe care sa planga cand e trist. Un inger daca ii tai aripile nu mai poate zbura, la fel si prietenul, nu ii lua sprijinul tau ca singur nu o sa se poata descurca.
In cativa ani am invatat ca sunt cateva categorii de prieteni care nu sunt chiar asa cum ne dorim noi dar trebuie sa ii acceptam asa cum sunt. Sunt prieteni care de fata cu tine se comporta ca niste mielusei iar pe la spate te barfeste, prieteni care se folosesc de tine si prietni adevarati care iti ia apararea in orice imprejurime.
Am incercat sa categorizez un pic formele de prietenie, nu stiu cat de bine am facut-o dar fiecare spune ce simte........

..........

Domnul a scris fagaduinta invierii nu doar in carti,ci in fiecare frunza de primavara.........

privesc.........p fereastra ......si nu numai.......

privesc p fereastra............vantul batea..........suna telefonul.....ma trezesc din gandurile mele..............ma imbrac si dau fugutza la sc..............ajung la sc mai devreme cu cel putin 10 min k de obicei si ma apuc sa repet la fizik:Z=impedantza.................o da!stiu k fizik nu-i ptr mn ,dar de knd am ajuns in clasa am sentimentul k o sa ma scoata la tabla.........apare profa.........snt singurik in banca.....zeitza lipseste......nici nu striga catalogul k incepe sa se uite prin clasa dup un elev sa-l scoata la tabla :|Ma ocheste.........ma priveste o data,de 2 ori se uita in alta parte ,ma mai priveste odata .....apoi imi aud numele:"Rebek ,la tabla!" ies fara niciun stres ......iau o carte si incep sa desenez........dup care incep intrebarile........."Buica,in bank.altcineva la tabla...!"

iar privesc p fereastra...........iar batea vantul..........gandul imi zboara departe...departe de tot......ma gandesc........la ce??greu de spus.......deschid caietul la jumatete si scriu......."Un Cautator este cineva care cauta. Nu e neaparat
cineva care si gaseste. Nici nu e cineva care stie ce
cauta. E pur si simplu cineva care este toata viata
intr-o permanenta cautare.Intr-o zi, Cautatorul a simtit ca trebuie sa mearga in orasul Deity.n timp, invatase ca trebuie sa dea
atentie acestor presimtiri si intuitii care veneau
dinauntrul lui, asa ca a lasat totul si a plecat....Dupa
2 zile de mers pe drumuri prafuite, in sfarsit a ajuns
la Deity. Insa cu putin inainte de a intra in oras,
I-a atras atentia o colina din dreapta cararii : era
acoperita de iarba verde si pe ea se gaseau o multime
de arbori, pasari si flori incantatoare. Era
inconjurata complet de un gardulet scund din lemn iar
o poarta de bronz te invita sa intri.
Dintr-o data a simtit ca uita de orasul pe care il
cauta si ceda tentatiei de a intra si a se odihni
putin in acest loc. Intra si incepu sa se plimbe incet
ocolind pietrele albe, imprastiate printre copaci. Pe
una din ele vazu o inscriptie: "Abedul Tare, a trait 8
ani, 6 luni, 2 saptamani si 3 zile". In acel moment
si-a dat seama ca aceea nu era o simpla piatra, ci o
piatra funerara...Se uita la urmatoarea si citi o
inscriptie asemanatoare : "Llamar Kalib, a trait 5
ani, 8 luni si 3 saptamani".
Cautatorul se simti foarte emotionat. Acel loc
incantator era un cimitir si fiecare piatra o piatra
funerara... Toate aveau o inscriptie: un nume si
timpul exact cat traise fiecare. Dar ce era
interesant, nimeni nu depasise 11 ani.
Incepu sa planga. Paznicul cimitirului care trecea pe
acolo, il intreba daca plange dupa cineva cunoscut.
- Nu - raspunse el. Nu cunosc pe nimeni. Dar e un
lucru teribil ce s-a intamplat cu acest oras. De ce
sunt atatia morti ingropati aici? Si de ce blestem
teribil a lovit acestia oameni incat toti au murit pe
cand erau copii?
Batranul surase si ii raspunse:
- Nu trebuie sa va intristati atat, nu e vorba de nici
un blestem. Numai ca noi avem un obicei stravechi:
cand o persoana implineste 15 ani, parintii ii
daruiesc o carticica - ca cea pe care o am eu aici,
agatata de gat - si traditia e ca, incepand din acel
moment, ori de cate ori traieste momente de fericire
intensa, le scrie acolo: la stanga, ce l-a facut
fericit, iar la dreapta, cat a durat fericirea.
Ai cunoscut pe cineva si te-ai indragostit? Cat timp a
durat aceasta pasiune si placerea de a-l cunoaste? O
saptamana, doua, trei si jumatate?...
Emotia primului sarut cat a durat?... Un minut si
jumatate cat a durat si sarutul? Doua zile? O
saptamana?
Dar nasterea primului copil?...
Casatoria unor prieteni?...
O calatorie pe care ti-ai dorit-o mult?...
Ti-ai intalnit fratele care traieste in alta tara ,
departe?...
Cat te-ai bucurat de aceste lucruri? Ore ? Zile?...
Asa notam in carticica fiecare moment, iar cand cineva
moare, ceilalti deschid carticica si aduna timpul cat
a fost fericit in viata, ca sa il treaca pe mormant.
Pentru noi, acesta este timpul cat am trait cu
adevarat .........."

nu conteaza cat de lunga ne e viatza ,ci cum o traim......

o zi de scoala...si pisu meu....

..io si scoala????Scoala-ocupatie zilnik plictisitoare! pai da????dc sa te plictisesti aks knd poti sa te plictisesti la sc!!!!!Sau poate nu!!!!!!!!!!


plictisitoare....neplictisitoare jumatate de zii o petrecem la sc.........e! sa nu exagerez, poate mai putin........
Astazi ziua a trecut destul de .. greu.Cine se trezeste de dimineata…cask toata ziua !!!! Nu shtiu dar m-am simtzit atat de obosita... M-am trezit la ora 7 a diminetzii (mai tarziu cu ora fata de obicei)..ora de info????????"filmul"din fatza cinema-ului...ora de fizik??????:)) cumparaturi.........da...........sa nu uitam teza la eco.............ora de psiho .....cik invatzam;)) ........o manea in spate......alta muzik mai prin fatza....joo a nostra ne knta live:P...........zeitza cik repeta("sh io tbx'!......)(alo! da!)............ zeitza:"la nr1 eseu resursele umane!!!!!!!!!!".."ce da la nr2????"......soneria de intrare............Buburuza:"sursele de inspiratzie in ghiozdan!" Mi s-a pus o piatra pe inima cand am auzit-o. Numai cand stiam ca nu shtiu nimik.. ......-Pe numere? -da! -kte?? -un sigur nr!:)) pauza......:(((e clar! luam9!














Cel mai bun motiv sa mergi la scoala:prietenii....zeitza?????Daca prietenia noastra ar fi o pralina, nu ar avea data de expirare......si totusi.......pui(Simo)????dintre toti cei care au "intrat" in viatza mea ea a fost singura care a vazut tristetzea din ochii mei.....in timp ce ceilaltzi se lasau pacalitzi de zambetul meu.......



e gata cu scoala!destul!akm sa va zic cate ceva despre pisu meu...."Pisu meu este gri si pe burtica are culoarea alb.Este foarte frumushel!Are ochisorii verzi.Numele lui este Thomas .Are abia un anisor si cateva saptamani.El mananca Wiskas zilnic si mancare umeda.Deoarece este hranit foarte bine , el are 4 kg si o blanita pufoasa!
Ziua el se joaca cu orice gaseste , pixuri , creioane , gume , foi si in special telecomanda.Cand vin acasa de la scoala el vine peste tot unde merg eu!!!Noaptea doarme cu burtica in sus!!!Am scris despre pisica mea deoarece ea este o 'persoana' importanta din viata mea....singura mea companie placuta de knd vin acasa de la scoala pan seara !!!LOL!!!!!!......hai zat k nu te tin in casa:))..."